De ce YOGA? (partea a 3-a)

postura yoga in natura

Am revenit cu încă o definiție pe care am întâlnit-o despre yoga, o definiție care vine în completarea celei de data trecută.

Dar înainte vreau să te întreb ceva – când te trezești dimineața, ce fel de zi îți propui să ai și cum ai vrea să te simți în ziua respectivă?

Probabil că îți propui să ai o zi bună, în care să fii vesel/ă, înțelegător/oare, calm/ă, răbdător/oare, zâmbitor/oare, plin/ă de energie, de iubire și recunoștință pentru tot și toate (sau ceva asemănător 😀). Nu cred că cineva își propune să fie morocănos, nemulțumit, supărat, iritat, nervos și lipsit de încredere și de entuziasm. Și totuși…

În postarea anterioară a fost despre ”oprirea fluctuațiilor minții” sau îmblânzirea minții. Acesta este primul pas. Adică, să ne treacă mai puține gânduri prin minte și să ne putem ține atenția doar pe un lucru pe care vrem să ne concentrăm. Apoi, putem observa ce fel de gânduri ne trec prin minte, ce fel de tipare de gândire avem, ce fel de convingeri și încet, treptat, putem îndrepta mintea înspre ceea ce este benefic, pozitiv, sănătos pentru noi.

”Samatvam Yoga Uchyate”

spune Lord Krishna în Bhagavad Gita, un alt text de căpătâi în filosofia Yoga clasică.

Înseamnă:

  • Yoga este o stare de echilibru;
  • Yoga este o stare de echilibru a corpului și a minții;
  • Yoga este o stare de echilibru a emoțiilor;
  • Yoga este o stare de echilibru a gândurilor și intelectului;
  • Yoga este o stare de echilibru a comportamentului.

În alte cuvinte, yoga înseamnă calm, echilibru sufletesc.

Uneori (ca să nu spun de cele mai multe ori 😉) ne identificăm cu ceea ce facem, cu ce avem, cu experiențe parțiale, cu lucruri exterioare. Și de aici începem să avem idei limitative despre noi. Când ne iese ceva bine, ne simțim și noi bine. Când nu ne iese bine, nu ne simțim nici noi bine… În situațiile pozitive suntem bucuroși și devenim triști în situațiile negative.

postura vulturului reflectata in apa

Yoga înseamnă să ne menținem starea de echilibru mental, emoțional în orice situație. Acest calm mental este obiectivul final al practicii yoga.

Dacă am fi noi la cârmă și nu mintea, atunci ne-am simți în fiecare zi cam aș cum ne propunem dimineața, am face lucrurile pe care ni le propunem și ne-am comporta așa cum ne dorim.

”Starea de calm, de echilibru sufletesc, poate fi găsită numai în interior. Căutând în interior. O căutăm cu liniștea minții prin concentrare precisă pe un singur obiect / punct și meditație.” Din învățăturile lui Swami Satyananda în cartea ”Samatvam – The Yoga of Eqanimity”.

Echilibrul mental se obține rămânând un martor. O altă definiție: ”Yoga este arta prin care devenim un spectator al tuturor experiențelor conștiinței.” Tot Swami Satyananda spune în cartea mai sus menționată.

Ne întoarcem unde am rămas data trecută – adevărata practică yoga este explorarea constantă, stabilă, care ne canalizează atenția cu răbdare și perseverență. Tehnicile yoga (dacă lucrăm cu ele) sunt mijloace prin care ne putem aduce în momentul prezent, mai mult.

postura de meditatie la munte

Putem începe când ne așezăm pe salteaua de yoga – ne ducem atenția înspre corp, senzații, respirație. Observăm aliniamentul corpului, starea pe care o avem în acel moment (fizică, mentală, emoțională). Observăm cum se mișcă în mod natural corpul împreună cu respirația și încet, ne cultivăm obiceiul de a fi atenți din ce în ce mai mult la ce se întâmplă în corp și în ființă de fiecare dată când facem ceva, spunem ceva, gândim ceva. Pe saltea, iar apoi și în afara saltelei.

Practică, practică, practică…,

Sună a ceva care ne incomodează, un lucru în plus pe care să-l facem și care ne ocupă timpul. E bine să avem grijă, să nu facem din yoga o altă problemă din viața noastră. Ceva ce TREBUIE să facem. Însă, dacă vrem cu adevărat să ne bucurăm de viață, să ne simțim împliniți, va fi nevoie să găsim o variantă prin care să începem acest proces de cunoaștere, de explorare, de conștientizare. Acum, să nu pierdem timpul 😀. Yoga ne susține în tot ceea ce facem într-un mod simplu, dacă suntem deschiși.

Eu am ajuns în punctul în care am înțeles de ce este important și cât de important este să începem și să parcurgem acest proces. Nu este ușor, pentru că mintea nu este de acord să cedeze controlul. Dar atunci când pui reflectorul asupra ei, parcă singură se pune cât de cât în ordine. Știe că este ”supravegheată” și se incomodează, se stânjenește . Și cu cât facem asta mai des, cu atât devine mai natural. Ideea este să devină o stare continuă de prezență și atenție.

Mi-ar plăcea să știu dacă te-au ajutat aceste idei și definiții până acum. Te rog să împărtășești cu mine din experiența ta. Cum îți cultivi calmul mental și echilibrul sufletesc?

N a m a s t e.
~ Lumina divină din mine salută și onorează lumina divină din tine. ~